Noi am gasit raspunsul si acum nu mai este nevoie sa apelati la un reinstall de windows.

Care este cauza?

Yahoo Messenger lucreaza cu scripturi java si visual basic… iar la o dezinstalare a unui program/plugin folosit de Yahoo windows-ul a sters din greseala si aceste scripturi.

Cum putem remedia aceasta problema?

Pt remedierea acestei probleme trebuie sa urmati pasii:

1. Iesiti din Yahoo Messenger si inchideti-l definitv
2. click pe Start
3. click pe Run
4. in Run scriem: regsvr32 jscript.dll
5. apasam ok
6. va aparea o fereastra de confirmare cum ca jscript.dll a fost restaurat cu succes si dam ok
7. repetam pasii 2 si 3 iar la pasul 4 de data asta vom scrie: regsvr32 vbscript.dll si procedam ca la pasul 6

Sper ca va fost de ajutor acest “mini-tutorial” si sa rezolvati problema fara sa apelati la instalarea windows-ului

In partea de sus a partii tabelare vei vedea coloanele numite cu litere incepand cu A.
In partea stanga se pot observa randurile numerotate. Astfel identificarea unei celule se face cu ajutorul celor 2 coordonate. Exemplu: D8
Bara cu optiuni se afla in partea superioara a ferestrei Excel si comenzile sunt grupate.

Pentru a vedea comenzile din fiecare grup trebuie accesat grupurile din partea de sus a barei de optiuni. Tag-ul Home contine comenzile cele mai des utilizate. Comenzile sunt organizate in grupuri mici. De exemplu comenzile de editare a celulelor sunt in grupul Font, iar comenzile de lucru cu celulele sunt in grupul Cells.

Primul document deschis se numeste Book1 iar titlul sau apare in bara de sus a ferestrei pana in momentul cand este salvat cu un alt nume. Fiecare astfel de document are initial 3 foi de lucru (sheets/spreadsheets)

Creearea unui nou document (workbook)
Click pe butonul Office din partea de sus in stanga, apoi selecteaza New. Selecteaza Blank Workbook.

Nota: Fiecare document are 16.384 de coloane si 1.048.576 de randuri.

Lucrul cu celule
Celulele sunt spatiile unde se specifica date in cadrul unei foi de lucru. Poti specifica datele intr-o celula la alegere selectand-o in prealabil.

Poti selecta o intreaga coloana dand click pe numele ei, sau un rang intreg apasand pe numarul sau.

Vechiul meniu File a fost inlocuit de butonul Office in cadrul caruia gasesti comenzile de baza : Save, Save As, etc.

Toolbar-ul Quick Access este localizat in partea de sus a ferestrei Excel (mai sus de bara cu Optiuni) si contine cele mai frecvent utilizate comenzi.

Tastatura se poate folosi in doua moduri: pentru a accesa grupurile si comenzile sau pentru a utiliza unele taste pentru executarea unor comenzi care nu sunt in bara de optiuni. Tastele de acces ofera acces la bara de optiuni. Se leaga direct de grupuri, comenzi si alte elemente care sunt afisate pe ecran. Tastele de acces se folosesc apasand tasta ALT deodata cu o alta tasta sau o scuccesiune de taste.

O combinatie de taste executa o anumita comanda. Aceste combinatii de taste nu au legatura cu bara de optiuni. In momentul in care ai apasat tasta ALT vei vedea mici etichete cu sugestii de taste care apar in dreptul grupurilor. Dupa ce ai apasat o tasta pentru activarea unui anumit grup, vot aparea identificatorii care arata sugestii de taste pentru comenzile din acel grup.

Tasta Tab iti permite sa navighezi prin bara de optiuni odata ce ai apasat Alt+tasta.

Apasa tasta directionala sus + Tab pentru a parcurge comenzile in directia opusa si apasa Enter pentru a selecta o comanda. Poti merge in diferite zone ale ferestrei programului utilizand tasta F6.

Tasta spatiu activeaza si dezactiveaza “options checks“, tasta directionala sus+F10 activeaza meniul contextual, iar ESC inchide meniul contextual.

Deschide imaginea in Photoshop, executa clic pe icoana GO TO Bridge  situata in bara de optiuni pentru instrument. Se deschide programul Adobe Bridge intr-o alta fereastra, afisand o colectie de panouri si meniuri. Deschide dosarul cu imagini pe care l-ai downloadat, selecteaza imaginea pe care vom lucra si deschide-o executand dublu clic.

Creeaza un polaroid

Urmeaza sa cream o fotografie tip polaroid sau o poti utiliza pe cea din fisierul download-at. Creaza un layer nou, clic pe icoana Create a new layer situat in Layers Palette si selecteaza unealta Rectangle Tool din caseta de instrumente (Toolbox). Seteaza culoarea Foreground Color #dcdedd si traseaza un dreptunghi peste imagine. Creaza inca un layer si tot cu instrumentul Rectangle Tool traseaza un al doilea dreptunghi, cu o dimensiune mai mica, setand culoarea Foreground Color neagra.

Selecteaza cele doua layere care contin dreptunghiurile (polaroidul) din Lyers Palette, tinand apasata tasta Shift si executa clic pe icoana Link Layers situata in partea de jos in Layers Palette. Avand cele doua layere selectate executa clic pe meniul din Layers Palette situat in partea de sus dreapta si alege optiunea New Group for Layers…,astfel grupand cele doua layere. Urmeaza sa multiplicam grupul (polaroidul), selecteaza Layer > Duplicate Group….
Urmeaza sa aranjam polaroidele in imagine astfel daca doresti sa rotesti imaginea polaroidului selecteaza Edit > Transform > Rotate.

Decupeaza imaginea

Du-te la Layers Palette si deschide grupul de layere pe care l-ai creat mai devreme si selecteaza layerul care contine dreptunghiul de culoare neagra. Tinand tasta Ctrl. apasata executa clic pe Layer Mask estfel dreptunghiul devenind activ.

Acum selecteaza layerul care contine imaginea pe care dorim sa o “decupam” si selecteaza Edit > Copy. Du-te inapoi in Layers Palette si selecteaza Layer Mask dupa care selecteaza Edit > Paste Into. Pentru celelalte polaroide repeta pasii facuti mai devreme.

Introducerea unei imagini in Photoshop
Urmeaza sa introducem imaginea care contine Casa Poporului in Photoshop. Eu folosesc browser-ul grafic Bridge asa ca executa clic pe icoana GO TO Bridge situata in bara de optiuni pentru instrument. Se deschide programul Adobe Bridge intr-o alta fereastra, afisand o colectie de panouri si meniuri.

Deschide dosarul cu imagini pe care l-ai downloadat, selecteaza imaginea Casei Poporului si deschide-o executand dublu clic. Clic pe imaginea care contine Casa Poporului si trage cursorul fara sa dai drumul butonului, peste imaginea cu fundal negru. Selecteaza Edit > Free Transform si modifica dimensiunea imaginii si pozitioneaz-o in cadru.

Urmeaza sa introducem a doua imagine, cea care contine nori, prin aceeasi metoda. Dupa cum ti-ai dat seama vom folosi doar norii din imagine asa ca vom aplica o masca. Dupa ce ai pozitionat imaginea in partea de sus executa clic pe icoana Add Layer Mask situata in partea de jos in Layers Palette. Selecteaza unealta Paint Bucket Tool din caseta de instrumente (Toolbox). Alege Foreground Color #000000 si seteaza Master Diameter aproximativ 260pxl. si Hardness – 0% si aplica peste imagine lasand doar partea cu nori neacoperita.

Pentru a intuneca imaginea tine apasata tasta Alt. si executa clic pe icoana Create new fill or adjustments situata in partea de jos in Layers Palette, langa icoana Add Layer Mask, si selecteaza optiunea Levels… In fereastra deschisa seteaza Output Levels 101 – 0.48 – 255

Creeaza cometa
Creaza un layer nou, executa clic pe icoana Create new layer situat in partea de jos al Layers Palette. Selecteaza unealta Paint Bucket Tool din caseta de instrumente (Toolbox). Alege Foreground Color #000066 si seteaza Master Diameter aproximativ 260pxl Hardness – 0% si aplica peste fundal. Repeta pasii schimband doar culoarea si diametrul pensulei,alege Foreground Color #0000cc si seteaza Master Diameter aproximativ 198pxl Hardness – 0% si aplica peste prima culoare.

Din nou alege Foreground Color #3399ff si seteaza Master Diameter aproximativ 198pxl Hardness – 0% si aplica peste culoare, alege Foreground Color #3399ff si seteaza Master Diameter aproximativ 198pxl Hardness – 0% si alege Foreground Color #99ccff si seteaza Master Diameter aproximativ 198pxl Hardness – 0% si aplica peste culoare. Pentru final alege Foreground Color alba #ffffff si seteaza Master Diameter aproximativ 108pxl Hardness – 0% si aplica peste culoare.

Acum selecteaza unealta Smudge Tool din caseta de instrumente (Toolbox) si seteaza Master Diameter aproximativ 120pxl Hardness – 0% iar Strength 85%. Trage o linie dinspre centrul globului desenat spre exterior. Recomand sa incerci de mai multe ori si poti experimenta cu dimensiunea pensulei sau chiar sa mai trasezi niste linii mai subtiri pe marginea globului. In cazul in care gresesti foloseste unealta Eraser Tool si corecteaza.

Avand selectata unealta Smudge Tool din caseta de instrumente (Toolbox) si Master Diameter aproximativ 30pxl Hardness – 0% iar Strength 75% traseaza niste “gulere” pe marginea globului catre “coada”.

Creeaza fum
Dupa cum ai observat cometa este urmata de o dara de fum. Urmeaza sa introducem si a treia imagine, cea care contine un horn fumegand prin aceeasi metoda pe care am folosit-o mai devreme. Dupa ce ai introdus imaginea ii vom aplica o masca ,executa clic pe icoana Add Layer Mask situata in partea de jos in Layers Palette. Selecteaza unealta Paint Bucket Tool din caseta de instrumente (Toolbox). Alege Foreground Color #000000 si seteaza Master Diameter aproximativ 260pxl. si Hardness – 0% si aplica peste imagine lasand doar fumul neacoperit. Acum selecteaza Edit > Free Transform si modifica dimensiunea imaginii si pozitioneaz-o in spatele cometei peste o portiune din “coada”.

Pentru a intuneca imaginea tine apasata tasta Alt. si executa clic pe icoana Create new fill or adjustments situata in partea de jos in Layers Palette, langa icoana Add Layer Mask, si selecteaza optiunea Levels… In fereastra deschisa seteaza Output Levels 106 – 0.71 – 252

Creeaza umbra de lumina
Pentru a obtine o imagine mai verosimila ii vom adauga o umbra de lumina . Selecteaza layerul care contine cometa si trage-l peste icoana Create new layer situat in partea de jos al Layers Palette astfel duplicand-o. Copia cometei trage-o in partea de jos a imagini si seteaza optiunea Opacity aproximativ 20%. Selecteaza Filter > Blur > Gausian Blur si alege optiunea Radius 6pxl.

Folosind PHP si MySQL, developerii pot beneficia de economii substantiale asupra costurilor de licenta ale alternativelor comerciale, si de asemenea vor fi scutiti de uriasa cantitate de munca pe care au depus-o developerii PHP si MySQL pentru a se asigura ca cele doua pachete functioneaza impreuna fara nici o dificultate sau piedica. Si, din moment ce atat PHP si MySQL sunt proiecte open source, atunci cand le folosesti simultan, vei sti ca ti se ofera cea mai actualizata tehnologie disponibila.

OK. Sa trecem la treaba.
In aceasta editie a PHP 101, iti voi arata cum sa folosesti PHP pentru a extrage date dintr-o baza de date, iar apoi sa le folosesti pentru a construi dinamic o pagina Web. Pentru a incerca exemplele din acest tutorial, vei avea nevoie de o instalare functionala MySQL, pe care o poti obtine de pe site-ul MySQL http://www.mysql.com/. Daca esti familiarizat cu SQL (Limbaj de Interogare Structurat? limbajul folosit in interactiunea cu serverul unei baze de date) ti se va parea util, insa acest lucru nu este esential.

Construirea blocurilor
Pentru a utiliza MySQL si PHP, configuratia PHP trebuie sa includa suport pentru MySQL. In UNIX, acest lucru se realizeaza adaugand optiunea –with-mysql la script-ul configure in momentul instalarii PHP in UNIX, si marcand PHP in bibliotecile-client MySQL. In Windows, bibliotecile client MySQL sunt construite in PHP 4 si au activare prestabilita. In PHP 5, fisierele pre-construite .dll sunt incluse in cazul distributiei Windows. Poti citi mai mult pe aceasta tema la http://www.php.net/manual/en/ref.mysql.php.

Utilizatorii Unix ar trebui sa ia aminte la faptul ca PHP 4 ofera un set de biblioteci client MySQL care sunt activate automat; totusi, PHP 5 nu mai pune la dispozitie aceste biblioteci datorita unor probleme de licenta, asa ca va trebui sa le obtii, instalezi si activezi tu insuti. Ele sunt incluse in distributia MySQL si se instaleaza automat in momentul in care instalezi MySQL. Pentru a activa extensia MySQL, ext/mysql, adauga optiunea –with-mysql la scriptul de configurare PHP. Pentru mai multe informatii pe tema acestei modificari, citeste http://www.php.net/manual/en/faq.databases.php#faq.databases.mysql.php5.

Si, in sfarsit, (ca si cum toate aceste aspecte nu sunt destul de debusolante) PHP 5 mai aduce si o noua extensie MySQL, numita ext/mysqli (MySQL Improved). Poti folosi aceasta noua extensie pentru a accesa noile optiuni ale MySQL 4.1.2 sau ale unei versiuni si mai avansate, si pentru a te bucura de beneficiile unei viteze si securitati sporite. Pentru a activa aceasta extensie in UNIX, adauga optiunea –with-mysqli scriptului configure al PHP, si marcheaza PHP in programul mysql_config care vine odata cu MySQL 4.1 sau cu o varianta superioara. Pentru utilizatorii Windows, exista o versiune pre-construita a ext/mysqli, inclusa in distributia win32 PHP. Citeste mai mult pe aceasta tema la http://www.php.net/manual/en/ref.mysqli.php.

Pentru a-ti da seama de ce extensie ai nevoie, foloseste urmatorul procedeu empiric:
•Daca ai nevoie de noile optiuni din MySQL 4.1.2 sau dintr-o versiune mai avansata, sau daca folosesti o versiune mai veche a MySQL dar totusi doresti sa beneficiezi de perfectionarile la nivelul vitezei/securitatii din noua extensie, foloseste ext/mysqli.
•Daca nu apartii nici uneia dintre categoriile de mai sus, sau daca nici nu intelegi despre ce vorbesc, foloseste obisnuitul ext/mysql.
In caz ca te intrebai, acest tutorial acopera atat ext/mysql cat si ext/mysqli, asa ca le vei obtine pe amandoua ?la pretul uneia?. Continua sa citesti, si permite-mi sa te initiez in MySQL.

Magnetism animal
Orice baza de date MySQL se compune din unul sau mai multe tabele. Aceste tabele, care structureaza datele in randuri si coloane, sunt cele care organizeaza datele.

Iata un exemplu care iti prezinta aspectul unui tabel tipic:

+----+-----------+----------+
| id | country   | animal   |
+----+-----------+----------+
|  1 | America   | eagle    |
|  2 | China     | dragon   |
|  3 | England   | lion     |
|  4 | India     | tiger    |
|  5 | Australia | kangaroo |
|  6 | Norway    | elk      |
+----+-----------+----------+

Dupa cum poti remarca, un tabel imparte datele in randuri, cu o noua intrare (sau inregistrare) pe fiecare rand. Datele din fiecare rand sunt mai departe impartite in celule (sau campuri), fiecare dintre acestea continand o valoare pentru un anumit atribut al datelor. De exemplu, daca te uiti la inregistrarea corespunzatoare tarii “India”, vei vedea ca inregistrarea este in mod evident impartita in campuri separate pentru numarul inregistrarii, numele tarii si animalul national.

Randurile din cadrul unui tabel nu sunt aranjate intr-o ordine anume ? ele pot fi sortate alfabetic, dupa numar, sau dupa orice alt criteriu pe care alegi sa il specifici. Este deci necesar sa ai o metoda de identificare a anumitor inregistrari din tabel. In exemplul de mai sus, fiecare inregistrare este inidividualizata printr-un numar unic; acest camp unic se numeste cheia primara a tabelului.

Vei folosi Limbajul de Interogare Structurat, SQL, pentru a interactiona cu serverul MySQL si pentru a-i spune sa creeze un tabel, sa marcheze un camp ca fiind primar, sa insereze inregistrari, sa editeze inregistrari, sa extraga inregistrari… in principiu, orice implica manipularea datelor sau a bazei de date. Pentru a vedea cum functioneaza acest proces, studiaza urmatorul SQL, care creeaza tabelul de mai sus:

CREATE DATABASE testdb;
CREATE TABLE `symbols` (
    `id` int(11) NOT NULL auto_increment,
    `country` varchar(255) NOT NULL default '',
    `animal` varchar(255) NOT NULL default '',
    PRIMARY KEY  (`id`)
) TYPE=MyISAM;
INSERT INTO `symbols` VALUES (1, 'America', 'eagle');
INSERT INTO `symbols` VALUES (2, 'China', 'dragon');
INSERT INTO `symbols` VALUES (3, 'England', 'lion');
INSERT INTO `symbols` VALUES (4, 'India', 'tiger');
INSERT INTO `symbols` VALUES (5, 'Australia', 'kangaroo');
INSERT INTO `symbols` VALUES (6, 'Norway', 'elk');

Poti introduce aceste comenzi fie interactiv, fie ne-interactiv prin programul client din linii de comenzi MySQL, pe care il poti rula navigand in directorul mysql/bin de pe shell-ul tau sau din DOS si tastand ? fara ?;? intrucat aceasta este o comanda shell – fie mysql, fie mysql db_name daca vrei sa alegi o baza de date existenta cu care sa lucrezi. Citeste http://dev.mysql.com/doc/mysql/en/mysql.html pentru mai multe informatii despre cum sa folosesti clientul MySQL in linie de comanda, precum si tutorialul de pe http://www.melonfire.com/community/columns/trog/article.php?id=39 pentru a intelege ce indeplineste fiecare dintre comenzile SQL de mai sus. SQL seamana mult cu engleza vorbita, asa ca nu iti va lua foarte mult timp sa ti-l insusesti. Numai sa nu incerci sa transformi backtick-urile in ghilimele simple.

Odata ce datele au fost importate, ruleaza o interogare rapida SELECT pentru a verifica daca totul merge asa cum ar trebui:

mysql> SELECT * FROM `symbols`;
+----+-----------+----------+
| id | country   | animal   |
+----+-----------+----------+
|  1 | America   | eagle    |
|  2 | China     | dragon   |
|  3 | England   | lion     |
|  4 | India     | tiger    |
|  5 | Australia | kangaroo |
|  6 | Norway    | elk      |
+----+-----------+----------+
6 rows in set (0.06 sec)

In engleza, interogarea de mai sus inseamna “arata-mi toate inregistrarile din tabelul intitulat symbols”. Daca ai vizualizat aceleasi iesiri ca si mai sus, esti gata sa pornesti!

Salut, baza de date!
Acum, sa folosim PHP pentru a realiza exact acelasi lucru. Ai putea folosi PHP de la bun inceput pentru a construi baza de date, dar avand in vedere ca in cazul nostru, ea deja exista, vom lansa pur si simplu o interogare SELECT asupra bazei de date ‘testdb’, si vom afisa rezultatele intr-o pagina HTML:

<html>
<head>
<basefont face="Arial">
</head>
<body>
<?php 

// seteaza variabilele de acces la serverul MySQL 
$host = "localhost";
$user = "test";
$pass = "test";
$db = "testdb"; 

// deschide conexiunea 
$connection = mysql_connect($host, $user, $pass) or die ("Nu ma pot
conecta la serverul MySQL!"); 

// selecteaza baza de date 
mysql_select_db($db) or die ("Nu pot selecta baza de date!"); 

// creeaza interogarea 
$query = "SELECT * FROM symbols"; 

// executa interogarea 
$result = mysql_query($query) or die ("Interogarea SQL contine o
eroare: $query. ".mysql_error()); 

// verifica daca interogarea a returnat vreun rand 
if (mysql_num_rows($result) > 0) {
    // daca da 
    // afiseaza randurile returnate unul dupa altul 
    echo "<table cellpadding=10 border=1>";
    while($row = mysql_fetch_row($result)) {
        echo "<tr>";
        echo "<td>".$row[0]."</td>";
        echo "<td>".$row[1]."</td>";
        echo "<td>".$row[2]."</td>";
        echo "</tr>";
    }
    echo "</table>";
}
else {
    // daca nu 
    // afiseaza mesaj 
    echo "Nu a fost gasit nici un rand!";
} 

// elibereaza memoria 
mysql_free_result($result); 

// inchide conexiunea cu baza de date 
mysql_close($connection);
?>
</body>
</html>
Iata cum arata rezultatul:



1
America
eagle


3
England
lion


4
India
tiger


5
Australia
kangaroo


6
Norway
elk




 

<?php
$host = "localhost";
$user = "test";
$pass = "test";
$db = "testdb";
?>

<?php
$connection = mysql_connect($server, $user, $pass);
?>

<?php
mysql_select_db($db) or die ("Nu pot selecta baza de date!");
?>

<?php
$query = "SELECT * FROM symbols";
$result = mysql_query($query) or die ("Interogarea SQL contine o
eroare: $query. ".mysql_error());
?>

<?php 

if (mysql_num_rows($result) > 0) {
    while($row = mysql_fetch_row($result)) {
        echo "<td>".$row[0]."</td>";
        echo "<td>".$row[1]."</td>";
        echo "<td>".$row[2]."</td>";
    }
}
?>

<?php 

mysql_free_result($result);
mysql_close($connection); 

?>
Diverse  abordari...
 De asemenea, poti folosi functiile PHP mysql_fetch_row() si list() pentru a obtine o simpla matrice de valori, iar apoi pentru a aloca aceste valori diverselor variabile – o varianta a tehnicii prezentate in sectiunea precedenta. Arunca o privire (doar bucla while() se schimba):

<html>
<head>
<basefont face="Arial">
</head>
<body> 

<?php 

// seteaza variabilele de acces la serverul MySQL 
$host = "localhost";
$user = "test";
$pass = "test";
$db = "testdb"; 

// deschide conexiunea
$connection = mysql_connect($host, $user, $pass) or die ("Nu ma pot
conecta la serverul MySQL!"); 

// selecteaza baza de date 
mysql_select_db($db) or die ("Nu pot selecta baza de date!"); 

// creeaza interogarea 
$query = "SELECT * FROM symbols"; 

// executa interogarea
$result = mysql_query($query) or die ("Interogarea SQL
contine o eroare: $query. ".mysql_error()); 

// verifica daca interogarea a returnat vreun rand 
if (mysql_num_rows($result) > 0) {
    // daca da
    // afiseaza randurile returnate unul dupa altul
    echo "<table cellpadding=10 border=1>";
    while(list($id, $country, $animal) = mysql_fetch_row($result)) {
        echo "<tr>";
        echo "<td>$id</td>";
        echo "<td>$country</td>";
        echo "<td>$animal</td>";
        echo "</tr>";
    }
    echo "</table>";
}
else {
    // daca nu 
    // afiseaza mesaj 
    echo "Nu a fost gasit nici un rand!";
} 

// elibereaza memoria 
mysql_free_result($result); 

// inchide conexiunea cu baza de date 
mysql_close($connection); 

?> 

</body>
</html>

In acest caz, functia list() este folosita pentru a aloca diverse elemente ale setului de rezultate unor variabile  PHP, care sunt apoi folosite in redarea paginii. Poti folosi functia PHP mysql_fetch_assoc() pentru a reprezenta fiecare rand ca o matrice asociativa de perechi camp-valoare – o variatie minora a tehnicii folosite mai sus:

<html>
<head>
<basefont face="Arial">
</head>
<body> 

<?php 

// seteaza variabilele de acces la serverul MySQL 
$host = "localhost";
$user = "test";
$pass = "test";
$db = "testdb"; 

// deschide conexiunea 
$connection = mysql_connect($host, $user, $pass) or die ("Nu ma pot
conecta la serverul MySQL!"); 

// selecteaza baza de date 
mysql_select_db($db) or die ("Nu pot selecta baza de date!"); 

// creeaza interogarea  
$query = "SELECT * FROM symbols"; 

// executa interogarea 
$result = mysql_query($query) or die ("Interogarea SQL
contine o eroare: $query. ".mysql_error()); 

// verifica daca interogarea a returnat vreun rand
if (mysql_num_rows($result) > 0) {
    // daca da 
    // afiseaza randurile returnate unul dupa altul
    echo "<table cellpadding=10 border=1>";
    while($row = mysql_fetch_assoc($result)) {
        echo "<tr>";
        echo "<td>".$row['id']."</td>";
        echo "<td>".$row['country']."</td>";
        echo "<td>".$row['animal']."</td>";
        echo "</tr>";
    }
    echo "</table>";
}
else {
    // daca nu 
    // afiseaza mesaj 
    echo "Nu a fost gasit nici un rand!";
} 

// elibereaza memoria 
mysql_free_result($result); 

// inchide conexiunea cu baza de date 
mysql_close($connection); 

?> 

</body>
</html>

Observa faptul ca in acest caz, valorile  campurilor se acceseaza folosind numele campului in loc de index.

Totusi, dintre toate alternativele, functia  pe care o prefer cel mai mult este  mysql_fetch_object(), care returneaza  fiecare rand ca un obiect cu proprietati ce corespund numelor campurilor:

<html>
<head>
<basefont face="Arial">
</head>
<body> 

<?php 

// seteaza variabilele de acces la serverul MySQL 
$host = "localhost";
$user = "test";
$pass = "test";
$db = "testdb"; 

// deschide conexiunea 
$connection = mysql_connect($host, $user, $pass) or die ("Nu ma pot
conecta la serverul MySQL!"); 

// selecteaza baza de date 
mysql_select_db($db) or die ("Nu pot selecta baza de date!"); 

// creeaza interogarea 
$query = "SELECT * FROM symbols"; 

// executa interogarea 
$result = mysql_query($query) or die ("Interogarea SQL
contine o eroare: $query. ".mysql_error()); 

// verifica daca interogarea a returnat vreun rand 
if (mysql_num_rows($result) > 0) {
    // daca da 
    // afiseaza randurile returnate unul dupa altul 
    echo "<table cellpadding=10 border=1>";
    while($row = mysql_fetch_object($result)) {
        echo "<tr>";
        echo "<td>".$row->id."</td>";
        echo "<td>".$row->country."</td>";
        echo "<td>".$row->animal."</td>";
        echo "</tr>";
    }
    echo "</table>";
}
else {
    // daca nu 
    // afiseaza mesaj 
    echo "Nu a fost gasit nici un rand!";
} 

// elibereaza memoria 
mysql_free_result($result); 

// inchide conexiunea cu baza de date 
mysql_close($connection); 

?> 

</body>
</html>

Aici, fiecare obiect $row este creat cu proprietati ce corespund numelor campurilor din acel rand. Valorile de pe rand pot fi accesate folosind notatia standard object->property. Daca esti genul caruia ii place sa profite de toate beneficiile, probabil te vei bucura de functia mysql_fetch_array(), care returneaza  atat o matrice asociativa cat si o matrice cu indici numerici, o combinatie  intre functia mysql_fetch_row() si mysql_fetch_assoc(). Citeste despre  asta la http://www.php.net/manual/en/function.mysql-fetch-array.php.
Pentru  diferite gusturi...

Daca folosesti PHP 5, poti face acelasi lucru folosind noua extensie ext/mysqli, care ofera o serie de noi optiuni. Aceasta extensie poate fi folosita in doua moduri: procedural (utilizand functii), si cu orientare pe obiecte (utilizand metode si proprietati de clasa). Studiaza scriptul urmator, care foloseste uses ext/mysqli intr-un mod procedural:

<html>
<head>
<basefont face="Arial">
</head>
<body> 

<?php 

// seteaza variabilele de acces la serverul MySQL 
$host = "localhost";
$user = "test";
$pass = "test";
$db = "testdb"; 

// deschide conexiunea 
$connection = mysqli_connect($host, $user, $pass, $db) or die ("Nu ma pot
conecta la serverul MySQL!"); 

// creeaza interogarea 
$query = "SELECT * FROM symbols"; 

// executa interogarea 
$result = mysqli_query($connection, $query) or die ("Interogarea SQL
contine o eroare: $query. ".mysqli_error()); 

// verifica daca interogarea a returnat vreun rand 
if (mysqli_num_rows($result) > 0) {
    // daca da 
    // afiseaza randurile returnate unul dupa altul 
    echo "<table cellpadding=10 border=1>";
    while($row = mysqli_fetch_row($result)) {
        echo "<tr>";
        echo "<td>".$row[0]."</td>";
        echo "<td>".$row[1]."</td>";
        echo "<td>".$row[2]."</td>";
        echo "</tr>";
    }
    echo "</table>";
}
else {
    // daca nu 
    // afiseaza mesaj 
    echo "Nu a fost gasit nici un rand!";
} 

// elibereaza memoria 
mysqli_free_result($result); 

// inchide conexiunea 
mysqli_close($connection); 

?> 

</body>
</html>

Dupa cum poti vedea, seamana mult cu codul scris pentru ext/mysql. Singura diferenta reala— cel putin la prima vedere – este faptul ca numele functiilor incep in acest caz cu mysqli_* in loc de mysql_*. Desigur, mai exista destule diferente in profunzime: ext/mysqli este mai rapid, mai sigur si mai puternic decat obisnuita ext/mysql, incluzand de asemenea suport pentru instructiuni predefinite, seturi de rezultate, interogari multiple simultane, tranzactii si o groaza de alte lucruri marfa. Poti folosi de asemenea  ext/mysqli intr-o modalitate de orientare pe obiecte, in care fiecare sarcina – conectare, interogare, extragere – reprezinta de fapt o metoda a obiectului mysqli():

<html>
<head>
<basefont face="Arial">
</head>
<body> 

<?php 

// seteaza variabilele de acces la serverul MySQL 
$host = "localhost";
$user = "test";
$pass = "test";
$db = "testdb"; 

// creeaza obiectul mysqli
// deschide conexiunea 
$mysqli = new mysqli($host, $user, $pass, $db); 

// verifica daca au aparut erori la conectare 
if (mysqli_connect_errno()) {
    die("Nu ma pot conecta la serverul MySQL!");
} 

// creeaza interogarea 
$query = "SELECT * FROM symbols"; 

// executa interogarea 
if ($result = $mysqli->query($query)) { 

    // verifica daca interogarea a returnat vreun rand 
    if ($result->num_rows > 0) {
        // daca da 
        // afiseaza randurile returnate unul dupa altul 
        echo "<table cellpadding=10 border=1>";
        while($row = $result->fetch_array()) {
            echo "<tr>";
            echo "<td>".$row[0]."</td>";
            echo "<td>".$row[1]."</td>";
            echo "<td>".$row[2]."</td>";
            echo "</tr>";
        }
        echo "</table>";
    }
    else {
        // daca nu 
        // afiseaza mesaj 
        echo "Nu a fost gasit nici un rand!";
    } 

    // elibereaza memoria 
    $result->close();
}
else {
    // afiseaza mesaj de eroare 
    echo "Interogarea SQL contine o eroare: $query. ".$mysqli->error;
} 

// inchide conexiunea 
$mysqli->close(); 

?> 

</body>
</html>

Aici, noul cuvant cheie este folosit pentru a instantia un obiect din clasa mysqli, si pentru a da informatia de conexiune a constructorului de obiect (inclusiv numele bazei de date). Obiectul care rezulta, stocat in variabila $mysqli, va expune apoi metode si proprietati pentru a indeplini sarcini de interogare, extragere si procesare a randurilor, precum si de tratare a erorilor. Daca te uiti atent la cele doua scripturi de mai sus, vei remarca numeroasele similitudini dintre numele functiei si cel al metodei, precum si structura scriptului. Dintre cele doua, se recomanda totusi metoda de orientare pe obiecte, mai ales in daca avem in vedere noul model de obiect din PHP 5. Alte cateva diferente importante de retinut:

Cu ext/mysqli, poti include numele  bazei de date in argumentele asociate functiei mysqli_connect() sau constructorului mysqli().
Atunci cand apelezi  mysqli_query() sau metoda de  interogare query() a obiectului mysqli, identificatorul de  link este obligatoriu, si nu optional.

Pentru a afla mai multe despre PHP si MySQL, citeste continuarea acestui tutorial : PHP & MySQL (partea 2)

Clase si obiecte
Acum ca stii sa creezi functii in PHP, probabil ca ti-ai petrecut ultimele zile inspectand propriile aplicatii si inlocuind anumite fragmente de cod cu functii. Totusi, ar trebui sa stii ca functiile reprezinta doar varful icebergului. Sub ele, se ascunde un acronim de trei litere care inspira frica in randul programatorilor incepatori.

POO.
Daca lucrezi de ceva timp in PHP, probabil ca ai mai auzit termenul de POO ? inseamna Programare Orientata pe Obiecte. In POO, scriptul PHP lucreaza cu entitati denumite ?obiecte? pentru construi functionalitatea necesara programului tau. Spre deosebire de PHP 4, PHP 5 ofera suport extins pentru POO, aducand obiectele PHP la standardele impuse de catre principiile POO si oferind programatorilor noi facilitati.

Pe parcursul acestui tutorial, vei putea citi despre capacitatile PHP in legatura cu implementarea obiectelor (atat in PHP 4 cat si in PHP 5) si vei putea urmari diverse exemple si explicatii ce ilustreaza utilizarea lor. Vom acoperi principiile de baza ? clasa, obiecte, atribute si metode ? insotite de cateva concepte mai avansate ? constructori, destructori, specificatori de acces, proprietati si clase mostenite. Chiar daca programarea orientata pe obiecte este un subiect nou pentru tine, nu ai de ce sa-ti faci griji ? obiectele in PHP sunt usor de folosit si de inteles, si te vor ajuta sa iti organizezi cat mai bine munca.

Clase in PHP
Inainte de a trece mai departe, trebuie sa ai o idee clara despre conceptele pe care POO le presupune.

In PHP, o clasa reprezinta un set de instructiuni care indeplinesc o anumita sarcina. Implementarea unei clase contine atat variabile, cat si functii, ea reprezentand un sablon (template) cu ajutorul caruia pot fi create instante specifice.

Aceste instante specifice ale unei clase poarta numele de obiecte. Fiecare obiect are o serie de caracteristici, sau proprietati, si anumite functii predefinite ? metode. Aceste proprietati si metode ale unui obiect corespund variabilelor si functiilor din definitia clasei.

Odata ce ai creat o clasa, poti defini oricate instante ale acesteia. Fiecare dintre aceste instante reprezinta un obiect independent, ce poate fi manipulat fara ca celelalte obiecte sa fie afectate in vreun fel. Aceasta indepedenta a obiectelor devine foarte utila atunci cand trebuie sa lucrezi cu doua instante in acelasi timp ? de exemplu, doua conexiuni simultane la o baza de date, sau doua interogari (query), sau doua carucioare de cumparaturi ale unui magazin online.

Clasele te ajuta si in ceea ce priveste modularitatea codului ? poti defini o clasa intr-un fisier separat, incluzandu-l apoi in scripturile care folosesc aceasta clasa. Aceasta modalitate de implementare simplifica modificarile ulterioare pentru ca, in cazul in care vei dori sa adaugi noi functionalitati obiectelor tale, vei avea de modificat un singur fisier.

Ca sa intelegi mai bine cele de mai sus, sa luam ca exemplu un animal, cum ar fi un urs, si sa incercam sa il reprezentam ca un obiect.

Orice urs are anumite caracteristici ? varsta, greutate, sex ? care sunt echivalente cu proprietatile unui obiect. In plus, fiecare urs are anumite activitati ? mananca, doarme, merge, alearga si hiberneaza ? acestea reprezentand metodele unui obiect.

Deoarece toti ursii au in comun anumite caracteristici, putem crea un template Urs(), care defineste caracteristicile de baza si abilitatile fiecarui urs de pe planeta. Aceasta clasa Urs() poate fi utilizata pentru a crea un obiect $urs, proprietatile individuale ale unui Urs putand fi manipulate independent fata de cele ale altor obiecte de acelasi tip.

In PHP 5, clasa Urs ar arata in felul urmator:

<?php
// PHP 5 
// definitia clasei
class Urs {
    // definitia proprietatilor
    public $nume;
    public $greutate;
    public $varsta;
    public $sex;
    public $culoare;
    // definitia metodelor
    public function mananca() {
        echo $this->nume." mananca... ";
    }
    public function alearga() {
        echo $this->nume." alearga... ";
    }
    public function vaneaza() {
        echo $this->nume." vaneaza... ";
    } 

    public function doarme() {
        echo $this->nume." doarme... ";
    }
}
?>

Avand aceasta clasa, putem crea oricati ursi vrem:

<?php
// primul urs 
$daddy = new Urs;
// sa-i dam un nume 
$daddy->nume = "Tata urs";
//  cati ani are 
$daddy->varsta = 8;
// ce sex este 
$daddy->sex = "mascul";
// culoarea blanii 
$daddy->culoare = "negru";
// cat cantareste 
$daddy->greutate = 300; 

// cel de-al doilea urs 
$mommy = new Urs;
$mommy->nume = "Mama urs";
$mommy->varsta = 7;
$mommy->sex = "femela";
$mommy->culoare = "negru";
$mommy->greutate = 310; 

// cel de-al treilea urs 
$baby = new Urs;
$baby->nume = "Puiul urs";
$baby->varsta = 1;
$baby->sex = "mascul";
$baby->culoare = "negru";
$baby->greutate = 180; 

// o seara placuta pentru familia Urs 
// ursul tata vaneaza si aduce prada acasa 
$daddy->vaneaza(); 

// ursul mama mananca 
$mommy->mananca();
// la fel si puiul 
$baby->mananca(); 

// ursul mama doarme
$mommy->doarme();
// la fel si tatal 
$daddy-> doarme (); 

// puiul mananca in continuare 
$baby->mananca();
?>

Dupa cum se poate observa din exemplul de mai sus, atunci cand sunt definite noi obiecte, metodele si proprietatile lor pot fi accesate in mod independent pentru fiecare obiect.

Definitia unei clase
Dupa ce am explicat conceptele de baza ale POO, sa vedem in continuare cum anume se defineste o clasa:

<?php
// PHP 5 
// definitia clasei 
class Urs {
    // defineste proprietatile public
    public $nume;
    public $varsta;
    // alte proprietati 
    // defineste o metoda public
    public function mananca() {
        echo $this->nume." mananca... ";
        // mai mult cod 
    }
    // alte metode  
}
?>

Orice definitie a unei clase incepe prin cuvantul cheie class, urmat de numele clasei. Acesta poate fi orice sir de caractere, in afara unui cuvant rezervat PHP, fiind urmat de o pereche de acolade ce include variabilele si functiile clasei.

PHP5 introduce un nou concept care nu este disponibil in PHP4: specificatorii de acces. Acestia controleaza gradul in care proprietatile obiectelor si metodele lor pot fi manipulate din exteriorul clasei, avand un rol important in ceea ce priveste securitatea claselor. Exista trei specificatori de acces, de la cel mai permisiv la cel mai restrictiv: public, private si protected. In definitia unei clase poti marca gradul de vizibilitate al unei proprietati sau metode precedand-o cu unul dintre cele trei cuvinte cheie.

In mod implicit, proprietatile si metodele unei clase sunt public. Aceasta inseamna ca ele pot fi accesate direct si manipulate de catre un script care nu se afla in interiorul clasei. Daca nu doresti acest lucru, il poti impiedica utilizand specificatorii de acces private sau protected, in functie de gradul de control pe care vrei sa il detina un script exterior asupra obiectelor tale. Deoarece in PHP4 nu exista specificatori de acces, definitia clasei de mai sus nu va functiona in PHP4. In schimb, ea poate fi inlocuita cu urmatorul cod:

<?php
// PHP 4 
// definitia clasei 
class Urs {
    // definitia proprietatilor 
    var $nume;
    var $greutate;
    var $varsta;
    var $sex;
    var $culoare;
    // definitia metodelor 
    function mananca() {
        echo $this->nume." mananca... ";
    }
    function alearga() {
        echo $this->nume." alearga... ";
    }
    function vaneaza() {
        echo $this->nume." vaneaza... ";
    }
    function doarme() {
        echo $this->nume." doarme... ";
    }
}
?>

Avand in fata exemplul de mai sus, poti deduce usor faptul ca in PHP4 toate proprietatile si metodele unui obiect sunt public.

Pentru a crea o noua instanta a clasei de mai sus, foloseste cuvantul cheie new:

<?php
$tata_urs = new Urs;
?>

Codul din exemplul anterior s-ar putea citi ca : ?creeaza un nou obiect de tipul Urs si salveaza-l in variabila $tata_urs?.

Acum poti accesa toate proprietatile si functiile clasei Urs folosind aceasta variabila. De exemplu, codul:

<?php
$tata_urs->nume = "Tata urs";
?>

s-ar traduce ca ?atribuie valoarea ?Tata urs? variabilei $nume a instantei $tata_urs a clasei Urs?, in timp ce declaratia:

<?php
$tata_urs->doarme();
?>

inseamna ?executa functia doarme() pentru instanta $tata_urs a clasei Urs?.

Poti observa ca simbolul ?->? este folosit pentru a apela diferitele proprietati si metode ale obiectelor, caracterul ?$? fiind omis atunci cand accesam variabilele unui obiect.

Cuvantul cheie ?this?
Daca vrei sa accesezi functiile si variabilele unei clase chiar in cadrul acesteia, atat PHP4, cat si PHP5, iti pun la dispozitie cuvantul cheie $this, care este folosit ca o referinta la instanta curenta. Pentru a vedea cum functioneaza acesta, sa modificam functia mananca() pentru a primi ca parametru un numar de unitati de mancare care sunt adunate la greutatea unui urs:

<?php
// PHP 5 
// definitia clasei 
class Urs {
    // definitia proprietatilor 
    public $nume;
    public $greutate;
    // definitia  metodelor
    public function mananca($unitati) {
        echo $this->nume." mananca ".$unitati." unitati de mancare... ";
        $this->greutate += $unitati;
    }
}
?>

In acest caz, prefixul $this indica faptul ca variabila ce urmeaza a fi modificata a fost definita ca proprietate a clasei. Acest lucru poate fi exprimat ca: ?pentru acest obiect, aduna argumentul functiei mananca() la variabila $greutate?. In concluzie, cuvantul cheie $this iti ofera o metoda facila de a accesa variabilele si functiile ?locale? ale clasei.

Iata un exemplu care ilustreaza functionarea sa:

<?php
// creeaza instanta 
$pui = new Urs;
$pui->nume = "Puiul urs";
$pui->greutate = 1000;
// creeaza o alta instanta 
// cu valori independente pentru fiecare proprietate
$frate = new Urs;
$frate->nume = "Fratele puiului";
$frate->greutate = 1000;
// afiseaza proprietatile 
echo $pui->nume." cantareste ".$pui->greutate." unitati ";
echo $frate->nume." cantareste ".$frate->greutate." unitati ";
// apeleaza functia mananca() 
$pui->mananca(100);
$pui->mananca(50);
$frate->mananca(11);
// afiseaza noile valori 
echo $pui->nume." cantareste acum ".$pui->greutate." unitati ";
echo $frate->nume." cantareste acum ".$frate->greutate." unitati ";
?>

Codul de mai sus va afisa:

Puiul urs cantareste 1000 unitati
Fratele puiului cantareste 1000 unitati
Puiul urs mananca 100 unitati de mancare…
Puiul urs mananca 50 unitati de mancare…
Fratele puiului mananca 11 unitati de mancare…
Puiul urs cantareste acum 1150 unitati
Fratele puiului cantareste acum 1011 unitati

Constructori
In PHP ai posibilitatea de a executa o metoda a unei clase atunci cand este creata o noua instanta a acesteia. Aceasta metoda poarta denumirea de constructor. Pentru a o utiliza, definitia clasei tale in PHP5 trebuie sa contina o functie speciala, __construct().

De exemplu, daca vrei ca toti puii de urs nou-nascuti sa aiba blana maro si cantareasca 100 de unitati, poti folosi codul de mai jos:

<?php
// PHP 5 
// definitia clasei 
class Urs {
    // definitia proprietatilor 
    public $nume;
    public $greutate;
    public $varsta;
    public $culoare;
    // constructor 
    public function __construct() {
        $this->varsta = 0;
        $this->greutate = 100;
        $this->culoare = "maro";
    }
     // definitia metodelor 
}
?>

In PHP4, constructorul trebuie sa aiba acelasi nume ca si clasa. Iata codul echivalent pentru PHP4:

<?php
// PHP 4 
// definitia clasei 
class Urs {
    // definitia proprietatilor 
    var $nume;
    var $greutate;
    var $varsta;
    var $culoare;
    // constructor 
    function Urs() {
        $this->varsta = 0;
        $this->greutate = 100;
        $this->culoare = "maro";
    }
    // definitia metodelor 
}
?>

Sa cream o noua instanta a clasei:

<?php
// creeaza instanta 
$pui = new Urs;
$pui->nume = "Puiul urs";
echo $pui->nume." are culoarea ".$pui->culoare." si
cantareste ".$pui->greutate." unitati la nastere";
?>

Constructorul va initializa in mod automat proprietatile culoare si greutate pentru fiecare obiect de tipul Urs care este creat. In consecinta, scriptul de mai sus la afisa:

Puiul urs are culoarea maro si cantareste 100 unitati la nastere

Restrictionarea accesului
Dupa cum am precizat mai sus, PHP5 permite marcarea proprietatilor si metodelor unei clase ca private, ceea ce inseamna ca ele nu pot fi modificate sau afisate in afara definitiei clasei respective. Acest lucru este util a impiedica manipularea proprietatilor unei clase de catre o instanta a acesteia. Sa consideram urmatorul exemplu, care ilustreaza acest lucru prin adaugarea unei noi variabile private $_ultimeleUnitatiConsumate in clasa Urs():

<?php
// PHP 5 
// definitia clasei 
class Urs {
    // definitia proprietatilor 
    public $nume;
    public $greutate;
    public $varsta;
    private $_ultimeleUnitatiConsumate;
    // constructor 
    public function __construct() {
        $this->varsta = 0;
        $this->greutate = 100;
        $this->_ultimeleUnitatiConsumate = 0;
    }
     // definitia metodelor 
    public function mananca($unitati) {
        echo $this->nume." mananca ".$unitati." unitati de mancare... ";
        $this->greutate += $unitati;
        $this->_ultimeleUnitatiConsumate = $unitati;
    }
    public function afiseazaUltimaMasa() {
        echo "Unitatile consumate la ultima masa
        au fost ".$this->_ultimeleUnitatiConsumate." ";
    }
}
?>

Deoarece variabila $_ultimeleUnitatiConsumate este declarata ca private, orice tentativa de a o modifica va genera o eroare. Iata un exemplu:

<?php
$bob = new Urs;
$bob->nume = "Ursul Bobby";
$bob->mananca(100);
$bob->mananca(200);
echo $bob-> afiseazaUltimaMasa();
// urmatoarea linie va genera o eroare 
$bob->_ultimeleUnitatiConsumate = 1000;
?>

In mod similar, si metodele unei clase pot fi declarate ca private, ceea ce inseamna ca ele nu pot fi apelate decat din interiorul clasei respective.

Mostenirea unei clase
Doua dintre principalele avantaje ale POO, fie PHP4, fie PHP5, sunt extensibilitatea si mostenirea. Aceasta inseamna ca poti crea o clasa noua dintr-o clasa deja existenta, adaugand noi proprietati si metode, si apoi poti defini noi instante ale acestei clase. Aceste obiecte vor avea toate facilitatile mostenite de la clasa parinte, impreuna cu noile proprietati si metode ale clasei copil.

Pentru a ilustra acest concept, sa consideram clasa UrsPolar() care mosteneste clasa Urs() si defineste o noua metoda:

<?php
// PHP 5 
// definitia clasei
class Urs {
    // definitia proprietatilor
    public $nume;
    public $greutate;
    public $varsta;
    public $sex;
    public $culoare;
    // constructor 
    public function __construct() {
        $this->varsta = 0;
        $this->greutate = 100;
    }
    // definitia metodelor
    public function mananca($unitati) {
        echo $this->nume." mananca ".$unitati." unitati
        de mancare... ";
        $this->greutate += $unitati;
    }
    public function alearga() {
        echo $this->nume." alearga... ";
    }
    public function vaneaza() {
        echo $this->nume." vaneaza... ";
    }
    public function doarme() {
        echo $this->nume." doarme... ";
    }
}
// extindem definitia clasei Urs 
class UrsPolar extends Urs {
    // constructor 
    public function __construct() {
        parent::__construct();
        $this->culoare = "alb";
        $this->greutate = 600;
    }
    // definitia metodelor 
    public function inoata() {
        echo $this->nume." inoata... ";
    }
}
?>

Cuvantul cheie extends este utilizat pentru a crea o clasa copil dintr-o clasa parinte. In acest mod, toate functiile si variabilele din clasa parinte sunt disponibile in clasa copil, dupa cum se poate observa in exemplul de mai jos:

<?php
// creeaza o noua instanta a clasei Urs() 
$tom = new Urs;
$tom->nume = "Ursul Tommy";
// creeaza o noua instanta a clasei UrsPolar() 
$bob = new UrsPolar;
$bob->nume = "Ursul Bobby";
/* $bob poate apela toate metodele claselor Urs() si UrsPolar() */
$bob->alearga();
$bob->vaneaza();
$bob->inoata();
// $tom poate apela doar metodele clasei Urs() 
$tom->alearga();
$tom->vaneaza();
$tom->inoata();
?>

In acest caz, apelul final $tom->inoata() va genera o eroare deoarece clasa Urs() nu contine nici o metoda inoata(). In acelasi timp, instructiunile $bob->alearga() si $bob->vaneaza() vor fi executate cu succes deoarece clasa UrsPolar() mosteneste toate metodele si proprietatile clasei Urs().

In exemplul anterior, poti observa cum a fost apelat constructorul clasei parinte din constructorul clasei UrsPolar(). In general, acest lucru este util pentru a ne asigura ca toate initializarile din clasa parinte au fost efectuate inaintea altor initializari in constructorul clasei copil. Daca o clasa mostenita nu are constructor, va fi apelat in mod implicit constructorul clasei pe care o mosteneste.

Iata definitia clasei UrsPolar in PHP4:

<?php
// PHP 4 
// UrsPolar extinde definitia clasei Urs 
class UrsPolar extends Urs {
    // constructor 
    function UrsPolar() {
        parent::Urs();
        $this->culoare = "alb";
        $this->greutate = 600;
    }
    // definitia metodelor 
    function inoata() {
        echo $this->nume." inoata... ";
    }
}
?>

Pentru a impiedica mostenirea unei clase sau a unor metode ale sale, foloseste cuvantul cheie final inaintea numelui clasei sau al metodei (aceasta este o facilitate a PHP5 care nu este disponibila in versiunile PHP mai vechi). Iata un exemplu care modifica definitia clasei Urs() astfel incat aceasta sa nu mai poata fi mostenita:

<?php
// PHP 5 
// definitia clasei 
final class Urs {
    // definitia proprietatilor 

    // definitia metodelor
}
/* extinderea definitiei clasei va genera o eroare
   deoarece clasa Urs nu poate fi mostenita */
class UrsPolar extends Urs {
   // definitia metodelor 
}
// crearea unei instante a clasei UrsPolar() 
// apelul va esua deoarece clasa Urs nu poate fi mostenita  
$bob = new UrsPolar;
$bob->nume = "Ursul Bobby";
echo $bob->greutate;
?>

<FORM>
    <INPUT type="button" value="Textul butonului" name="buton1">
</FORM>

Acest cod HTML va plasa un buton pe pagina, dar acesta nu va avea nici un efect, daca il apasati nu se va intampla nimic. Sa analizam comanda javascript care transmite browserului cum sa actioneze daca utilizatorul apasa butonul. Plasati acest cod in tag-ul INPUT in care ati creat butonul:

  <INPUT type="button" value="Textul butonului" name="buton1" onClick=" ">

Daca ati citit capitolul anterior, atunci stiti cum puteti adauga text in status bar folosind comanda onMouseover. Acest lucru este valabil si pentru butoane:

<FORM>
    <INPUT type="buton" value="Text" name="buton2"
    onClick="window.status='Ati apasat butonul 1'; return true">
</FORM>

Daca testati acest cod, veti vedea ca in status bar a aparut textul „Ati apasat butonul 1”. De asemenea, puteti permite utilizatorilor sa schimbe culoarea fondului paginii. In loc de window.status folositi comanda: document.bgColor=’culoare’. Introduceti aceasta linie ca instructiune pentru comanda onClick, in modul urmator:

<FORM>
    <INPUT type="button" value="Schimba culoarea in verde!"
    name="buton3" onClick="document.bgColor='green'">
</FORM>

Puteti adauga oricate butoane de acest gen doriti, dar asigurati-va ca ati inclus si un buton pentru a reveni la culoarea initiala. Scripul urmator va ofera trei optiuni pentru culoarea fondului: verde, albastru sau culoarea originala.

<FORM>
    <INPUT type="button" value=" Schimba culoarea in verde!"
    name="buton3" onClick="document.bgColor='yellow'"> <br>
    <INPUT type="button" value=" Schimba culoarea in albastru!"
    name="buton4" onClick="document.bgColor='blue'"> <br>
    <INPUT type="button" value="Revenire" name="buton5"
    onClick="document.bgColor='white'">
</FORM>

Ultimul script din acest capitol va va arata cum puteti folosi butoanele ca linkuri. Pentru aceasta, folositi comanda: window.location=’url’. De exemplu, iata un script care redirectioneaza utilizatorul catre o pagina oarecare:

<FORM>
    <INPUT type="button" value="Alta pagina" name="buton6"
    onClick="window.location='http://www.tutorial-video.net'">
</FORM>

<A HREF="pagina.htm" onMouseover="window.status='Salut!'; return true">
Link </A>

Puteti testa acest cod. Mutati cursorul deasupra linkului fara sa iti dati click. Observati ca in partea din stanga jos a browserului a aparut mesajul ‘Salut!’. Sa analizam comanda onMouseover:

1. onMouseover=” “
   Acesta este formularul comenzii. Browserul asteapta o noua instructiune sau functie intre ghilimele.
2. window.status=’Salut!’
   Aceasta comanda ii spune browserului ce mesaj sa afiseze in status bar. Scrieti textul mesajului intre ‘ ‘.
3. return true
   Returneaza valoarea booleana true (adevarat) pentru ca browserul sa afiseze textul.

In exemplul de mai sus, am folosit  apostrofi (”) pentru ca, in acest caz, instructiunea window.status este inclusa in interiorul comenzii onMouseover, pentru care am folosit deja ghilimele (”"). Daca am fi folosit din nou ghilimelele duble, browserul ar fi interpretat gresit scriptul, confundand inceputul comenzii window.status cu sfarsitul comenzii onMouseover.

Daca vreti ca mesajul “Salut!” sa dispara din status bar cand cursorul nu se mai afla deasupra linkului, puteti folosi comanda onMouseout, sau puteti apela o functie care sa stearga textul dupa o anumita perioada de timp. Cea de-a doua metoda necesita functii si tag-uri <script> , deci deocamdata vom analiza prima si cea mai simpla metoda: comanda onMouseout.
Exemplu:

<A HREF="pagina.htm" onMouseover="window.status='Salut!'; return true"
  onMouseout="window.status=''; return true">Link</A>

Acest cod va face ca mesajul sa dispara din status bar daca mutati cursorul. Exemplu este identic cu cel de mai sus, exceptand faptul ca in interiorul comenzii window.status din onMouseout am inlocuit textul cu un spatiu. In general, puteti folosi aceste exemple de scripturi pentru a descrie linkurile de pe pagina dvs.

Pe masura ce scripturile tale PHP vor deveni din ce in ce mai complexe, este doar o chestiune de timp pana ce vei intampina probleme datorita stilului de programare secvential. In acest tutorial, poti afla o noua metoda de a-ti organiza programul PHP, in care acesta nu este executat liniar, ci modular, prin salturi de la o bucata de cod la alta. Acest tip de programare se bazeaza in mod special pe o structura care poarta numele de ?functie? (?function?), care este creata o singura data, dar poate fi executata de mai multe ori. O functie primeste argumente (parametrii) si returneaza o valoare.

Definirea unei functii
O functie poate fii definita in mod clasic ca: ?o lista de instructiuni, grupate ca o singura entitate ce poate fi apelata prin intermediul unui nume?. Mai simplu, o functie reprezinta un set de instructiuni ce indeplinesc o anumita sarcina, si care pot si apelate si executate din orice punct al scriptului tau PHP.

In PHP, fiecare functie reprezinta un bloc de cod distinct. Codul unei functii este propriu acelei functii si nu poate fi accesat de nici o alta instructiune continuta intr-o alta functie, cu exceptia cazului in care este apelata functia. Codul care reprezinta corpul unei functii este ascuns fata de restul programului si, cu exceptia cazului in care foloseste date sau variabile globale, nu poate afecta si nu poate fi afectat de catre alte componente ale programului. In PHP, toate functiile au acelasi nivel al domeniului de actiune, adica nu se poate defini o functie in interiorul unei functii.

Orice limbaj de programare are un set de functii predefinite (built-in), pe baza carora un programator isi poate defini propriile functii.

Functiile sunt utile pentru ca:
1. functiile definite de catre utilizator permit separarea codului in subsectiuni mai usor de identificat, inteles si corectat.
2. cu ajutorul functiilor, poti crea un program modular, ce permite reutilizarea codului.
3. modificarile sunt mai usor de implementat, deoarece corpul unei functii este modificat o singura data (in definitia functiei), chiar daca in programul principal, el este apelat de mai multe ori.

Crearea unei functii
Iata un exemplu pentru a intelege cum opereaza o functie:

<?php
// definitia functiei 
function myStandardResponse() {
    echo "Get lost, jerk!<br /><br />";
}
// in autobuz 
echo "Hey lady, can you spare a dime? <br />";
myStandardResponse();
// la birou 
echo "Can you handle Joe's workload, in addition to
your own, while he's in Tahiti for a month? You'll
probably need to come in early and work till midnight,
but we are confident you can handle it. Oh, and we
can't pay you extra because of budgetary constraints...<br />";
myStandardResponse();
// la petrecere 
echo "Hi, haven't I seen you somewhere before?<br />";
myStandardResponse();
?>

Codul de mai sus va afisa:
Hey lady, can you spare a dime?
Get lost, jerk!

Can you handle Joe’s workload, in addition to your own, while he’s in Tahiti for a month?
You’ll probably need to come in early and work till midnight, but we are confident you can
handle it. Oh, and we can’t pay you extra because of budgetary constraints…
Get lost, jerk!

Hi, haven’t I seen you somewhere before?
Get lost, jerk!

Primul lucru pe care scriptul de mai sus in face este sa defineasca o functie, utilizand cuvantul cheie function, urmat de numele functiei ? myStandardResponse(). Declaratiile care formeaza corpul functiei sunt plasate intre acolade, ele putand contine instructiuni conditionale sau repetitive (bucle), apeluri catre alte functii PHP sau functii definite de catre utilizator.

Definirea unei functii rezolva doar pe jumatate problema, deoarece ea trebuie sa fie si apelata. In PHP si in alte multe limbaje de programare, apelul unei functii se realizeaza prin intermediul numelui ei, ca in exemplul de mai sus. Invocarea unei functii definite de catre utilizator este la fel cu apelarea unei functii PHP native (built-in), cum ar fi echo().

Formatul standard pentru o functie este urmatorul:

function numele_functiei (parametrii optionali ai functiei) {
    instructiune 1...
    instructiune 2...
    .
    .
    .
    instructiune n...
}

Transmiterea parametrilor
Functiile asemanatoare celei din exemplul de mai sus vor afisa acelasi mesaj de fiecare data cand sunt apelate, ceea ce dupa un anumit timp poate deveni plictisitor. Poti face aceste functii mai interesante transmitand functiei diferite argumente care determina rezultate diferite ale executiei functiei.

Daca o functie urmeaza sa foloseasca argumente, trebuie sa declare variabile care sa accepte valorile argumentelor. Aceste variabile se numesc parametrii formali ai functiei. Acestia se comporta ca orice alta variabila locala in interiorul functiei, fiind creati la intrarea in functie si distrusi la iesire.

Daca datele de intrare (parametrii) difera, atunci si valoarea returnata de functie va fi alta.

Pentru a observa cum functioneaza acest mecanism, in exemplul urmator poti vedea o functie care primeste un singur argument (raza unui cerc) si afiseaza o valoare calculata utilizand valoarea acestuia (lungimea cercului). Dupa cum arata functia care urmeaza, declaratiile parametrilor survin dupa numele functiei:

<?php
// definitia functiei  
function getCircumference($radius) {
    echo "Circumferinta unui cerc cu raza $radius
    este ".sprintf("%4.2f", (2 * $radius * pi()))."<br />";
}
// apelul functiei cu argumentul 10  
getCircumference(10);
// apelul functiei cu argumentul 20 
getCircumference(20);
?>

In acest exemplu, atunci cand functia getCircumference() este apelata, valorile 10, si apoi 20, sunt atribuite variabilei $radius, ce este ulterior utilizata de catre codul din corpul functiei.

Functiile pot fi apelate cu mai mult de un parametru, si anume cu o lista de parametrii separati prin virgula:

<?php
// definitia functiei 
function changeCase($str, $flag) {
    /* executa instructiunea indicata de variabila
    $flag */
    switch($flag) {
        case 'U':
            print strtoupper($str)."<br />";
            break;
        case 'L':
            print strtolower($str)."<br />";
            break;
        default:
            print $str."<br />";
            break;
    }
}
// apeleaza functia 
changeCase("The cow jumped over the moon", "U");
changeCase("Hello Sam", "L");
?>

In functie de valoarea celui de-al doilea parametru, instructiunea switch selecteaza ramura corespunzatoare si manipuleaza primul argument.

PHP nu necesita precizarea tipurilor de date ale argumentelor care sunt transmise, acesta fiind identificate la executia scriptului. Ca si in cazul variabilelor locale, se pot face atribuiri parametrilor formali ai unei functii sau pot fi folositi in orice expresie permisa in PHP. Chiar daca aceste variabile au atributia speciala de a receptiona valoarea argumentelor transmise functiei, acestea pot fi folosite ca orice alta variabila locala.

Instructiunea return
Instructiunea return are doua utilizari importante. Mai intai, determina o iesire imediata din functia care o contine. Cu alte cuvinte, determina ca executia programului sa revina la codul de apel. In al doilea rand, poate fi folosita pentru a returna o valoare.

Exista doua metode prin care o functie isi inceteaza executia si revine la apel. Prima survine cand ultima instructiune din functie a fost executata si, conceptual vorbind, a fost intalnita acolada de inchidere. In realitate, nu sunt prea multe functii care folosesc aceasta metoda prestabilita de terminare a executiei. Majoritatea functiilor folosesc instructiunea return pentru a stopa executia, fie deoarece trebuie returnata o valoare, fie pentru a simplifica si mari eficienta codurilor functiei.

Nu uita, o functie poate contine mai multe instructiuni return.

Iata un exemplu de functie care foloseste return:

<?php
// definitia functiei 
function getCircumference($radius) {
    /* returneaza valoare (lungimea cercului
    calculata in functie de raza) */
    return (2 * $radius * pi());
}
/* apeleaza functia cu argumentul 10 si retine
rezultatul in variabila $result */
$result = getCircumference(10); 

/* apeleaza functia cu argumentul 20 si afiseaza
valoarea returnata */
print getCircumference(20);
?>

In exemplul de mai sus, argumentul transmis functiei getCircumference() este procesat, iar rezultatul este returnat in programul principal unde poate fi memorat intr-o variabila, afisat sau folosit pentru alte calcule.

Instructiunile din cadrul unei functii pot folosi valoarea returnata de catre o alta functie:

<?php
// definitia functiei
function getCircumference($radius) {
// returneaza valoarea (lungimea cercului)
    return (2 * $radius * pi());
}
/* afiseaza valoarea returnata intr-un format
special folosind functia print */
print "Raspunsul este ".sprintf("%4.2f",
getCircumference(20));
?>

O functie va returna intotdeauna o singura valoare, dar aceasta poate fi un array, ca in exemplu de mai jos:

<?php
/* definitia unei functii care are ca parametru
o lista (array) de adrese de email */
function getUniqueDomains($list) {
    /* parcurge lista, imparte adresele dupa
    caracterul @ si adauga numele domeniilor
    in array-ul $domains */
    $domains = array();
    foreach ($list as $l) {
        $arr = explode("@", $l);
        $domains[] = trim($arr[1]);
    }
    // sterge valorile duplicate din array si 
    returneaza-l
    return array_unique($domains);
}
/* citeste adresele de email din fisierul
?data.txt? in array-ul $fileContents */
$fileContents = file("data.txt");
/* apeleaza functia cu argumentul $fileContents
si memoreaza valoarea returnata in vectorul $returnArray */
$returnArray = getUniqueDomains($fileContents);
// afiseaza vectorul $returnArray
foreach ($returnArray as $d) {
    print "$d, ";
}
?>

Functia file ia ca parametru un nume de fisier transmis ca un sir de caractere si intoarce intr-un array continutul fisierului respectiv.

Presupunand ca fisierul ?data.txt? are urmatorul continut:

test@test.com
a@x.com
zooman@deeply.bored.org
b@x.com
guess.me@where.ami.net
testmore@test.com

scriptul de mai sus va afisa:

test.com, x.com, deeply.bored.org, where.ami.net,

Ca o observatie in plus, instructiunea return determina iesirea dintr-o functie si revenirea in programul principal.

Ordinea parametrilor
Ordinea in care sunt transmisi parametrii este de asemenea importanta. Functia din exemplul urmator are ca prim argument un nume, in timp ce al doilea argument reprezinta o locatie.

<?php
// defineste functia
function introduce($name, $place) {
    print "Hello, I am $name from $place";
}
// apeleaza functia 
introduce("Moonface", "The Faraway Tree");
?>

Scriptul de mai sus va afisa:

Hello, I am Moonface from The Faraway Tree

Daca inversezi cei doi parametrii si rulezi din nou scriptul, mesajul afisat va fi:

Hello, I am The Faraway Tree from Moonface

Daca unul dintre parametrii este omis, PHP genereaza un mesaj de eroare:

Warning: Missing argument 2 for introduce() in myfunction.php on line 3 Hello, I am Moonface from

Pentru a evita astfel de erori, PHP ofera posibilitatea de declara valori implicite pentru parametrii unei functii. Cu alte cuvinte, parametrii devin optionali, iar in cazul omiterii lor la apelarea functiei, vor fi folosite valorile lor implicite (default). Iata un exemplu:

<?php
// definitia functiei 
function introduce($name="John Doe", $place="London") {
    print "Hello, I am $name from $place";
}
// apelarea functiei 
introduce("Moonface");
?>

Mesajul afisat va fi:

Hello, I am Moonface from London

Poti observa ca apelul functiei cuprinde un singur argument, desi definitia ei necesita doi. Cu toate acestea, deoarece am specificat valori default pentru parametrii, argumentul care lipseste este inlocuit cu valoarea sa implicita, iar PHP nu genereaza un mesaj de eroare.

Func_num_args() si func_get_args()
Exemplele anterioare din acest tutorial au un punct comun: functiile care au fost definite au un numar fix de parametri. Pentru a depasi acest inconvenient, utilizand functiile func_num_args() si func_get_args() se pot crea functii cu un numar variabil de argumente, ca in exemplul urmator:

<?php
// definitia functiei 
function someFunc() {
    // preia array-ul cu argumentele transmise 
    $args = func_get_args(); 

    // afiseaza argumentele 
    print "Ai transmis urmatoarele argumente:";
    foreach ($args as $arg) {
        print " $arg ";
    }
    print "<br />";
}
// apeleaza functia cu argumente diferite 
someFunc("red", "green", "blue");
someFunc(1, "soap");
?>

Daca apelezi functia cu un argument de tip array, nu va fi afisat continutul acestuia, ci cuvantul ?Array?. Pentru a putea transmite ca parametru un array, in corpul functiei trebuie adaugat un test care sa verifice tipul argumentelor.

<?php
// definitia functiei 
function someFunc() {
    // memoreaza numarul de argumente in variabila $numArgs
    $numArgs = func_num_args();
    // preia lista de argumente 
    $args = func_get_args();
    // afiseaza argumentele 
    print " Ai transmis urmatoarele argumente:";
    for ($x = 0; $x < $numArgs; $x++) {
        print "<br />Argument $x: ";
        /* Verifica daca argumentul curent
        este un array, daca da, afiseaza continutul acestuia */
        if (is_array($args[$x])) {
            print " ARRAY ";
            foreach ($args[$x] as $index => $element) {
                print " $index => $element ";
            }
        }
        else {
            print " $args[$x] ";
        }
    }
}
// apeleaza functia 
someFunc("red", "green", "blue", array(4,5), "yellow");
?>

Variabile locale si globale
Variabilele declarate in interiorul unei functii sunt denumite variabile locale. Variabilele locale nu sunt recunoscute in exteriorul blocului de cod propriu. Ele exista numai atat timp cat blocul de cod in interiorul caruia au fost declarate este executat. Altfel spus, o variabila este creata la intrarea in blocul sau propriu de cod si este distrusa la iesire.

Cel mai comun bloc de cod in interiorul caruia se declara variabilele locale este functia.

Sa consideram exemplul de mai jos:

<?php
// defineste o variabila in programul principal 
$today = "Tuesday";
// definitia functiei 
function getDay() {
    // defineste o variabila in interiorul functiei
    $today = "Saturday";
    // afiseaza variabila 
    print "In interiorul functiei: $today<br />";
}
// apeleaza functia 
getDay();
// afiseaza variabila 
print "In programul principal: $today";
?>

La rularea scriptului, mesajul afisat va fi:

In interiorul functiei: Saturday
In programul principal: Tuesday

Variabila $today este declarata de doua ori, o data in programul principal si a doua oara in getDay(). Variabila $today din getDay() nu are nici o legatura cu variabila $today din programul principal si aceasta deoarece fiecare variabila $today este cunoscuta numai codului din acelasi bloc in care a fost declarata.

Daca o variabila locala si una globala au acelasi nume, toate trimiterile la numele acelei variabile din interiorul blocului de cod in care a fost declarata variabila locala se vor referi numai la variabila locala si nu vor avea efect asupra variabilei globale.

Cu alte cuvinte, valoarea atribuita variabilei $today in cadrul functiei este vizibila doar in interiorul acesteia, de unde vine si denumirea de variabila locala.

In plus, variabilele locale nu pot fi accesate din programul principal. De exemplu, scriptul :

<?php
// definitia functiei 
function getDay() {
    // defineste variabila in interiorul functiei 
    $today = "Saturday";
}
getDay();
print "Astazi este $today";
?>

va afisa :

Astazi este

Daca in setarile php.ini de pe serverul tau, error_reporting cuprinde constanta E_NOTICE, exemplul de mai sus va afisa si urmatorul mesaj:

Notice: Undefined variable: today in x1.php on line 10

Pentru a face variabilele locale vizibile in afara functiei, ele pot fi declarate ca variabile globale utilizand cuvantul cheie global. Spre deosebire de variabilele locale, variabilele globale sunt recunoscute de catre toate componentele programului si pot fi folosite de orice fragment de cod. De asemenea, acestea isi pastreaza valoarea in timpul executiei programului.

Iata exemplul de mai sus rescris, de data aceasta declarand $today ca variabila globala:

<?php
// defineste variabila in programul principal
$today = "Tuesday";
// defineste functia 
function getDay() {
    // declara $today ca variabila globala
    global $today; 

    // initializeaza variabila in interiorul 
    functiei
    $today = "Saturday";
    // afiseaza variabila
    print "In interiorul functiei: $today<br />";
}
// afiseaza variabila 
print "In programul principal, inainte de
rularea functiei: $today <br />";
// apeleaza functia 
getDay();
// afiseaza variabila 
print "Dupa apelarea functiei: $today";
?>

Scriptul va afisa:

In programul principal, inainte de rularea functiei: Tuesday
In interiorul functiei: Saturday
Dupa apelarea functiei: Saturday

Odata ce o variabila a fost declarata ca fiind globala, ea este accesibila atat din interiorul functiei, cat si din programul principal.

In plus, PHP defineste o serie de variabile super-globale, disponibile indiferent de locul in care sunt apelate. Cateva dintre acestea sunt $_SERVER, $_POST si $_GET , ce permit accesarea numelui scriptului ce este executat sau preluarea valorilor dintr-un formular care a fost transmis, chiar si in corpul unei functii.

Apel prin valoare, apel prin referinta
In general, argumentele pot fi transmise subrutinelor (functiilor) in doua moduri. Primul se numeste apel prin valoare (?passing by value?). Prin aceasta metoda, se copiaza valoarea unui argument in parametrul formal al unei functii. In acest caz, modificarile asupra parametrului nu au nici un efect asupra argumentului.

Apelul prin referinta (?passing by reference?) este cea de-a doua modalitate de a transfera argumente unei functii. In acest caz, adresa unui argument este copiata in locatie de memorie a parametrului. In interiorul functiei, adresa este folosita pentru a accesa argumentul efectiv folosit in apelul functiei. Aceasta inseamna ca modificarile operate asupra parametrului afecteaza si argumentul.

Cu cateva exceptii, PHP foloseste apelul prin valoare pentru transmiterea argumentelor. In general, aceasta inseamna ca argumentele folosite la apelul unei functii nu sunt influentate de codul din corpul functiei.

Sa incepem cu urmatorul exemplu:

<?php
// creeaza o variabila
$today = "Saturday";
// defineste functia
function setDay($day) {
    $day = "Tuesday";
    print "In interiorul functiei: $day<br />";
}
// apeleaza functia pentru a afisa variabila
setDay($today);
// afiseaza variabila 
print "In exteriorul functiei: $today";
?>

Dupa cum se poate observa si in exemplele anterioare, datorita faptului ca argumentul $today a fost transmis prin valoare, scriptul va afisa:

In interiorul functiei: Tuesday
In exteriorul functiei: Saturday

Variabila $today din programul principal va ramane neschimbata deoarece doar continutul ei este transmis functiei.

Exemplul de mai sus poate fi modificat pentru apelul prin referinta:

<?php
// creeaza variabila  
$today = "Saturday";
// definitia functiei care afiseaza variabila 
function setDay(&$day) {
    $day = "Tuesday";
    print "In interiorul functiei: $day<br />";
}
// apeleaza functia 
setDay($today);
// afiseaza valoare variabilei 
print "In exteriorul functiei: $today";
?>

Dupa cum se poate observa, o variabila transmisa prin referinta este precedata de caracterul ampersand (&). Continul variabilei este modificat in interiorul functiei, iar noua valoare este vizibila si la returnarea din functie.

La executia scriptului, mesajul afisat este:

In interiorul functiei: Tuesday
In exteriorul functiei: Tuesday

Cunoscand modalitatea de transmitere a parametrilor prin referinta, putem spune ca, prin intermediul cuvantului cheie global, o variabila este declarata ca referinta astfel incat modificarile asupra ei sunt vizibile si in programul principal.

In urmatoarea sectiune a acestui curs, poti afla cum sa grupezi functii similare in clase si poti citi despre obiecte in PHP5.

<?php
// definitia functiei 
function getCircumference($radius) {
    echo "Circumferinta unui cerc cu raza $radius
    este ".sprintf("%4.2f", (2 * $radius * pi()))."<br />";
}
// apelul functiei cu argumentul 10 
getCircumference(10);
// apelul functiei cu argumentul 20 
getCircumference(20);
?>

<?php
// definitia functiei 
function changeCase($str, $flag) {
    /* executa instructiunea indicata de variabila
    $flag */
    switch($flag) {
        case 'U':
            print strtoupper($str)."<br />";
            break;
        case 'L':
            print strtolower($str)."<br />";
            break;
        default:
            print $str."<br />";
            break;
    }
}
// apeleaza functia 
changeCase("The cow jumped over the moon", "U");
changeCase("Hello Sam", "L");
?>

shell> mysql --help

Acest capitol are la baza premiza ca pe computerul tau se afla instalat mysql si ca exista un server  MySQL disponibil, la care te poti conecta. In caz contrar, contacteaza-ti administratorul MySQL.

Acest capitol descrie intregul proces de constituire si de utilizare a unei baze de date. Daca nu te intereseaza decat accesarea unei baze de date deja existente,  probabil ca vrei sa treci peste sectiunile care descriu crearea bazei de date si a tabelelor pe care aceasta le contine.

Avand in vedere ca acest capitol este in fond un tutorial, numeroase detalii au trebuit sa fie omise. Consulta sectiunile corespunzatoare din cadrul manualului pentru mai multe informatii referitoare la aspectele parcurse aici.

Pentru a te conecta la server, va trebui de regula sa introduci un nume de utilizator MySQL atunci cand invoci mysql, si, cel mai adesea, si o parola. Daca serverul ruleaza pe un alt computer decat pe cel pe care deschizi sesiunea de lucru, va fi nevoie sa specifici si un host name. Contacteaza-ti administratorul pentru a afla ce parametri de conexiune trebuie sa folosesti pentru a te conecta (adica ce host, nume de utilizator, si parola sa utilizezi). Odata ce dispui de parametrii adecvati, ar trebui sa te poti conecta astfel:

shell> mysql -h host -u user -p
Enter password: ********

host si user reprezinta host name-ul unde ruleaza serverul tau MySQL si numele de utilizator al contului tau MySQL. Introdu valori adecvate setup-ului tau. ******** reprezinta parola ta; introdu-o in momentul in care mysql afiseaza prompt-ul Enter password. Daca totul merge bine, ar trebui sa observi niste informatii introductive urmate de un prompt mysql>:

shell> mysql -h host -u user -p
Enter password: ********
Welcome to the MySQL monitor.  Commands end with ; or \g.
Your MySQL connection id is 25338 to server version: 5.0.60-standard
Type 'help;' or '\h' for help. Type '\c' to clear the buffer.
mysql>

Prompt-ul mysql> te anunta ca mysql este gata pentru a primi comenzile pe care tu le vei introduce. Daca lansezi sesiunea de lucru pe acelasi computer pe care ruleaza MySQL, poti omite host-ul, folosind, pur si simplu:

shell> mysql -u user -p

Daca, atunci cand incerci sa te loghezi, primesti un mesaj de eroare precum ERROR 2002 (HY000): Can’t connect to local MySQL server through socket ‘/tmp/mysql.sock’ (2), inseamna ca daemon-ul serverului (Unix) sau serviciul (Windows) corespunzator lui MySQL nu functioneaza.

Unele instalatii MySQL permit userilor sa se conecteze ca utilizatori anonimi (unnamed) la serverul ce ruleaza pe host-ul local. In cazul in care acesta este chiar computerul tau, ar trebui sa te poti conecta la server invocand mysql fara nici o alta optiune:

shell> mysql

Dupa ce te-ai conectat cu succes, te poti oricand deconecta tastand QUIT (sau \q) la aparitia prompt-ului mysql>:

mysql> QUIT
Bye

Pe Unix, te poti de asemenea deconecta prin combinatia de taste Control-D.

Majoritatea exemplelor din sectiunile ce urmeaza pornesc de la premiza ca esti conectat la server. Ele indica acest lucru prin prompt-ul mysql>.

Asigura-te ca esti conectat la server, dupa cum s-a specificat si in sectiunea anterioara. Procedand astfel nu vei selecta in mod automat nici o baza de date cu care sa lucrezi, dar este in regula. In acest stadiu, este mai important sa afli cate ceva despre cum sa emiti interogari decat sa treci direct la crearea tabelelor, incarcarea datelor la interiorul acestora, respectiv extragerea respectivelor date. Aceasta sectiune descrie principiile de baza ale introducerii comenzilor, folosind cateva interogari pe care le poti incerca pentru a te familiariza cu modul in care functioneaza mysql. Iata o comanda simpla care cere server-ului sa iti returneze numarul versiunii sale, precum si data curenta. Introdu-o dupa cum urmeaza, folosind prompt-ul mysql> si apoi apasa Enter:

mysql> SELECT VERSION(), CURRENT_DATE;
+----------------+--------------+
| VERSION()      | CURRENT_DATE |
+----------------+--------------+
| 5.0.7-beta-Max | 2005-07-11   |
+----------------+--------------+
1 row in set (0.01 sec)
mysql>

Aceasta interogare arata mai multe lucruri despre mysql:

? O comanda consta de obicei intr-o instructiune SQL urmata de punct si virgula. Exista anumite exceptii in care semnul ?punct si virgula? poate fi omis? QUIT, dupa cum am mentionat mai devreme, este una dintre ele. Vom ajunge mai tarziu si la altele.
? Cand introduci o comanda, mysql o trimite catre server in vederea executiei si afiseaza rezultatele, iar apoi returneaza un alt prompt mysql> pentru a indica faptul ca este gata pentru o alta comanda.
? mysql afiseaza iesirile interogarii in formular tabelar (randuri si coloane). Primul rand contine etichete pentru coloane. Urmatoarele randuri reprezinta rezultatele interogarii. In mod normal, etichetele coloanelor constituie numele coloanelor pe care le-ai apelat din tabelele bazei de date. In cazul in care extragi valoarea unei expresii, mai degraba decat o coloana a unui tabel (precum in exemplul pe care tocmai l-am aratat), mysql va eticheta coloana folosind chiar respectiva expresie.
? mysql iti arata cate randuri au fost returnate si cat a durat executarea interogarii, ceea ce iti va da in mare o idee despre calitatea de exploatare a serverului. Aceste valori sunt aproximative, intrucat ele reprezinta timpul fizic petrecut in functia respectiva (si nu cel al computerului sau al unitatii centrale de prelucrare-CPU), dar si pentru ca sunt afectate de factori precum capacitatea de incarcare a serverului si latenta retelei (timpul de acces la date). (Pentru o mai mare concizie, instructiunea ?rows in set? nu va fi intotdeauna inclusa in restul exemplelor din acest capitol.)

Cuvintele cheie pot fi introduse fie cu majuscule, fie cu litere mici. Astfel, urmatoarele interogari sunt echivalente:

mysql> SELECT VERSION(), CURRENT_DATE;
mysql> select version(), current_date;
mysql> SeLeCt vErSiOn(), current_DATE;

mysql> SELECT SIN(PI()/4), (4+1)*5;
+------------------+---------+
| SIN(PI()/4)      | (4+1)*5 |
+------------------+---------+
| 0.70710678118655 |      25 |
+------------------+---------+
1 row in set (0.02 sec)

mysql> SELECT VERSION(); SELECT NOW();
+----------------+
| VERSION()      |
+----------------+
| 5.0.7-beta-Max |
+----------------+
1 row in set (0.00 sec)

+---------------------+
| NOW()               |
+---------------------+
| 2005-07-11 17:59:36 |
+---------------------+
1 row in set (0.00 sec)

mysql> SELECT
    -> USER()
    -> ,
    -> CURRENT_DATE;
+---------------+--------------+
| USER()        | CURRENT_DATE |
+---------------+--------------+
| jon@localhost | 2005-07-11   |
+---------------+--------------+

mysql> SELECT
    -> USER()
    -> \c
mysql>

  mysql> SELECT USER()
  ->

  mysql> SELECT USER()
  -> ;
  +---------------+
  | USER()        |
  +---------------+
  | jon@localhost |
  +---------------+

mysql> SELECT * FROM my_table WHERE name = 'Smith AND age < 30;
  '>

mysql> SELECT * FROM my_table WHERE name = 'Smith AND age < 30;
  '> '\c
  mysql>

mysql> SELECT VERSION(), CURRENT_DATE;
+----------------+--------------+
| VERSION()      | CURRENT_DATE |
+----------------+--------------+
| 5.0.7-beta-Max | 2005-07-11   |
+----------------+--------------+
1 row in set (0.01 sec)
mysql>

mysql> SELECT VERSION(), CURRENT_DATE;
mysql> select version(), current_date;
mysql> SeLeCt vErSiOn(), current_DATE;